Brothers in Arms : Hell’s Highway

• 

• Tweet

  Email

  Print

  Publicat de PCWorld 30 iunie 2009 13:56 in Jocuri

Ca si cum nu ar exista destule FPS-uri a caror actiune se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Gearbox Software lanseaza prin intermediul Ubisoft, un nou joc din seria Brothers in Arms si anume Brothers in Arms : Hell’s Highway. Primul joc din serie, Brothers in Arms : Road to Hill 30 , aparut in anul 2005, a avut destul de mult succes mai ales datorita introducerii elementelor tactice squad based usor de folosit si unei povesti credibile si dramatice.
Din fericire, reteta pentru Hell’s Highway a ramas in mare aceeasi, plus cateva imbunatatiri. Din pacate, reteta pentru Hell’s Highway a ramas in mare aceeasi, avand doar cateva imbunatatiri si acelea cam prea mult lucrate in defavoarea unor elemente de baza, cum ar fi gameplay-ul ce devine repetitiv si monoton.

Sincer, cred ca succesul primului joc Brothers in Arms a avut un impact prea mare asupra realizarii celui din urma. Totul a fost facut in comparatie cu primul joc. E ca si cum cei de la Gearbox Software nu au mai pus mana pe jocuri din 2005. La sfarsit de an 2008, sistemul de adapostire ( cover )  nu mai este un element atat de rar intalnit, cel putin nu pentru a baza aproape tot gameplay-ul pe el. Obiectele destructibile nu ar trebui sa se rezume la cateva obstacole, iar liniaritatea nivelurilor nu face deloc bine partii de strategie. Povestea si grafica sunt intr-adevar de calitate, desi nici acestea nu duc lipsa de puncte slabe.
Inceputul jocului poate fi un pic dezarmant pentru cei ce nu au jucat si titlurile precedente, fiindca povestea nu incepe, ci se continua printr-un “Previously in Brothers in Arms”.

Personajul principal pe care il controlezi , Matt Baker este de data aceasta in mijlocul unei caderi psihice datorate numarului mare de camarazi pierduti intr-un razboi ce pare ca nu se mai termina si a unui eveniment nefericit pe care il tine secret cu mare greutate. Desi drama lui Baker ar putea fi mai bine inteleasa jucand in prealabil Road to Hill 30 si Earned in Blood, exista destule scene de flashback menite sa-i puna in tema pe cei ce nu stiu inca personajele si cadrul din care provin.
Dupa cum este de asteptat, multe personaje secundare mor cand te atasezi mai mult de ele, Baker simtindu-se responsabil pentru moartea multor soldati din subordinea lui. Dupa cum sugereaza si numele jocului, se incearca scoaterea in evidenta a relatiilor ce se formeaza intre camarzii de lupta. Legaturi ce se pot totusi rupe tocmai din dorinta de a-i proteja pe cei apropiati.

Voice acting-ul exemplar ajuta mult la credibilizarea personajelor,  rivalizand fara probleme un film de razboi respectabil. De fapt chiar asta este Brothers in Arms: un film cu actiunea ce se desfasoara in Olanda din timpul operatiunii Market-Garden intrerupt din cand in cand de jocul Hell’s Highway.
Din pacate, atunci cand incepi sa joci, tot acel comportament realist al personajelor se diminueaza, camarazii tai devenind simple unelte fara personalitate ce doar iti dau recomandari sau confirmari ale ordinelor tale, si acestea foarte repetitive. Mai mult, daca unul din ei este impuscat in timpul misiunii, chiar nu conteaza, el ridicandu-se voinic la primul checkpoint. Toate acestea te fac, din pacate, insensibil la povestea principala, mai ales daca nu ai jucat Road to Hill 30 si Earned in Blood.

Inconsistenta este prezenta in toate aspectele jocului, dar cel mai clar se observa la grafica jocului. Aceasta variaza de la texturi cu rezolutie inalta, de mai ca iti vine sa dai cu mana in monitor sa vezi daca nu cumva este real acel obiect, la reprezentari 2D ale vegetatiei care te fac sa verifici calendarul pentru a fi sigur ca nu te-ai intors in timp cu un deceniu. Alt exemplu ar fi folosirea texturilor de marimi vizibil diferite chiar una langa alta. Si mai ciudat este atunci cand texturile nu se incarca la timp, ci abia dupa secunde bune de la inceperea unui cutscene.
Per total, insa, jocul sta chiar bine la capitolul vizual si asta nu doar din cauza texturilor detaliate folosite in unele locuri. Toate zonele prin care vei lupta sunt realizate foarte realistic si autentic. Orasele in flacari, exploziile si in general cadrul inconjurator arata foarte bine si este destul de variat, facandu-te sa te simti prezent in Olanda anului 1944.

Jos palaria in fata celor de la Gearbox si pentru implementarea foarte buna a unor efecte vizuale cum ar fi scurgerea picaturilor de apa combinata cu sange pe fata soldatilor dar si pe alte suprafete, simularea hainelor ude, desi acestea arata un pic a sticla si schimbarea focalizarii destul de realista, atat in timpul jocului cat si in timpul secventelor scriptate. Un pic mai nenatural dar spectaculos este efectul de slow motion atunci cand omori unul sau mai multi inamici intr-un mod foarte violent, dezmembrandu-i ori aruncandu-i in aer. Sau pentru satisfactie garantata, ambele. Din fericire pentru fanii jocurilor de razboi ce nu agreaza violenta, aceast efect poate fi scos din meniul de optiuni.
Stilul de joc este in mare parte ca si cel din titlurile anterioare. De la inceput iti este amintita sau esti invatat tactica militara de baza : gasirea inamicului, suprimarea , flancarea si apoi nimicirea lui. Acest concept este pe cat de simplu, pe atat de eficient. Mai ales prin usurinta cu care dai ordine subordonatilor tai. Acestia sunt impartiti in mai multe echipe, in functie de specializarea lor si poti comanda maxim trei grupuri in acelasi timp. Pentru eliminarea unui singur punct de rezistenta de obicei nu ai nevoie de mai mult de doua echipe, insa de putine ori inamicii stau foarte departe unul de altul. De aceea aproape mereu tu va trebui sa fii cel care ii flancheaza si le aplica lovitura decisiva.

Nu mereu aceasta tactica functioneaza conform planului, inamicii fiind destul de inteligenti incat sa se retraga uneori daca sunt flancati sau daca obstacolul  dupa care se ascund este distrus. In principiu, obiectele din lemn se pot distruge cu ajutorul catorva gloante, pe cand sacii de nisip necesita o putere de foc mai mare cum ar fi grenada, bazooka, sau un tanc.
Singurele situatii in care esti atacat de inamic pe flancuri sunte cele scriptate. Chiar daca nivelurile si mediile in care se desfasoara lupta mai variaza stilul de joc ramane acelasi de la inceput pana la sfarsit. Stabilesti o echipa care sa iti ofere foc de acoperire pentru a putea flanca pe o parte sau alta inamicul exact cum esti invatat in tutorial … si gata lupta.
In realitate nu ar fi chiar asa simplu, in Hell's Highway totusi este, pentru ca sistemul de damage este redus la inrosirea ecranului atunci cand mai ai putin si mori. Daca trec cateva secunde fara a se trage asupra ta, se rezolva si problema aceasta, ecranul revenind la normal si putand continua ca nou batalia.          Mai punem si faptul ca Baker trage destul de precis, si va dati si voi seama cum se poate ocoli toata partea de strategie si tactica. Tragi cateva focuri, din care unul tot va omori un soldat inamic, pana cand ecranul se inroseste , te ascunzi, astepti cateva secunde, mai scoti putin capul sa tragi cateva focuri si tot asa pana la terminarea jocului. Chiar daca ajungi sa iti consumi toata munitia, nu inseamna ca trebuie sa reiei acea portiune, pentru ca nimeni inafara de tine nu are munitie limitata.

Exista si tentative de rupere a ritmului prin introducerea unor misiuni in care preiei comanda unui tanc, alta in care preiei sarcina de a fi lunetist si chiar una in care fugi dupa tancuri pentru a plasa explozibil pe acestea.
Un element repetitiv de care totusi nu cred ca cineva s-ar satura foarte repedele sunt sunetele armelor. Dupa cateva lupte, ajungi sa cunosti sunetul specific al fiecarei arme. Ca si coloana sonora ce pare luata dintr-un film de razboi, sunetele din joc te fac sa te simti in mijlocul unei batalii adevarate. Daca se intampla ca o grenada sa explodeze in apropierea ta, fara sa te ucida, toate sunetele sunt estompate momentan si un tiuit acopera elementele audio. Contribuie serios la crearea atmosferei si felul in care soptesc subordonatii atunci cand nu ai fost inca reperat de germani, spre deosebire de tipetele motivante din timpul unei lupte ce devin insa foarte repetitive.

Ca orice joc ce se respecta, Brothers in Arms : Hell's Highway are si un mod multiplayer. Acesta suporta maxim 20 de jucatori ce trebuie sa ridice sau sa apere un steag, ori sa elimine toata echipa adversa. In modul multiplayer grafica pare ca a fost simplificata pentru a permite prezenta celor 20 de jucatori.
Similar cu modul singleplayer, jocul in multiplayer se bazeaza pe elementele de strategie, cel putin teoretic, pentru ca mereu se va gasi un singuratic ce vrea sa il imite pe Rambo si sa strice jocul propriei echipe.      Experienta din multiplayer nu se ridica din pacate peste nivelul altor jocuri de acelasi gen, iar adaugarea acestui mod pare facut doar pentru a multumi un anumit grup de jucatori.

Cel mai probabil, jucatorul amator se va bucura din plin de aventura dramatica a personajelor, grafica si sunetele atent lucrate si modul de joc hibrid, o combinatie dintre un shooter si o strategie tactica squad-based ce a ramas la fel de eficienta si usor de folosit ca in primele jocuri Brothers in Arms. Fara indoiala acesta este unul din jocurile bune ce au aparut in aceasta toamna, insa dupa o asteptare de trei ani si impactul pe care l-a avut primul joc din serie, ma asteptam ca posibilitatile tactice sa ma tina in fata calculatorului mult timp dupa terminarea jocului si nu sa ma plictiseasca din timpul primei parcurgeri.
Brothers in Arms : Hell's Highway este excelent pentru a intra in atmosfera celui de-al doilea razboi mondial timp de cateva ore, dar nimic mai mult pentru cei ce urasc monotonia si au jucat deja si alte shootere tactice.

Cerinte minime de sistem:
Procesor: 
Pentium D 2.66 GHz, AMD Athlon 64 3500+ sau mai performant
Placa video:      
Compatibil DirectX 9.0c si Shader 3.0; seriile ATI RADEON X1600/1650/1950/HD 2000/3000 sau NVIDIA GeForce 6800/7/8/9
128 MB memorie grafica
Memorie:
1 GB
Unitate optica:
DVD-ROM