Need for Speed : Undercover

• 

• Tweet

  Email

  Print

  Publicat de PCWorld 30 iunie 2009 15:52 in Jocuri

Need for Speed: Undercover, al 12-lea joc din serie (al 6-lea de la Underground incoace), a adus cu el sperantele producatorilor de a trece la un alt nivel. Dupa ce CEO-ul Electronic Arts spusese ca ProStreet (jocul anterior) e bunicel, dar nimic exceptional, compania a pus umarul la treaba pentru a nu mai dezamagi.
Ideea lor, conform lui John Doyle, developer EA, era sa creeze un joc stil sandbox. Dar in acelasi timp, presedintele EA a afirmat ca voiau sa aduca NFS-ul inapoi la radacini. Aceasta contradictie devine evidenta in timpul jocului, care pana la urma seamana cu NFS: Most Wanted. Avand 16 luni de munca in spate, acesta este jocul cel mai lucrat din serie, dar a meritat oare efortul si asteptarea?

Totul se petrece in Tri-City, un oras fictional impartit in 4 zone: Palm Harbor, Port Crescent, Gold Coast Mountains si Sunset Hills. Per total sunt 130 km de drum, fiind cel mai extins oras din seria NFS.
Povestea, asupra careia nu ai de fapt niciun control, este liniara si destul de banala. Jucatorul intra in rolul unui politist sub acoperire (undercover) care se integreaza in diverse bande, pentru ca apoi sa le distruga ( contrar asteptarilor nu bagandu-i la inchisoare, ci distrugandu-i fizic  ). Ordinele sunt date de Chase Linh, o gagica ce se crede foarte sexy. Din cand in cand, apar si scene live-action, aproape toate din unghiuri ciudate, care par a fi filmate cu o camera stricata si murdara, cu actori amatori, desi oarecum cunoscuti.
Intre misiuni si curse, jucatorul infrunta o lume deschisa, unde poate explora si enerva politistii in timp ce asteapta urmatoarea misiune. Din pacate, nimic special nu iese din asta. Politisti care sa-l alerge vor fi mereu destui iar in poveste nu da de nicio misiune speciala, niciun bonus, nimic. Apoi, cand isi alege misiunea, drumul principal este marcat clar de GPS, dar si de blocajele care interzic abaterea. Desi acestea usureaza treaba jucatorului, ele fac open worldul sa fie inutil.

Misiunile sunt variate, parand a fi un `Best Of` al tipurilor de curse, cu putine stiluri noi. Pentru mai multi competitori exista clasicele Sprint, Circuit si Checkpoint, iar luptele unu-contra-unu constau in depasirea inamicului si mentinut pozitia un minut, sau intrecut cu 300m. Cateva lupte speciale implica si distrugerea masinii inamicului, care insa poate lua mult timp fara prea multa satisfactie. Ce mi s-a parut ciudat a fost ca se gaseau multe zone de serpentine, si curbe perfecte pentru drifting, dar nu exista si un tip separat de cursa in care sa trebuiasca sa faci drifturi, precum in alte jocuri.

Ce a fost distractiv, in schimb, au fost luptele cu politia. Si acestea sunt de 3 feluri: Take-Out, in care trebuie sa distrugi un numar de masini de politie contra cronometru, Cost to State, in care trebuie sa distrugi cat poti, ce poti, pentru a costa statul bani grei, si Escape, in care trebuie doar sa fugi de ei. Daca la inceput este de-ajuns sa tii apasat pe acceleratie ca sa scapi, dupa o vreme te obisnuiesti cu Pursuit Breakerele, niste puncte speciale unde poti darama poduri, tevi si cladiri in constructie peste drum sau, preferabil, peste masinile de politie. Animatia la Pursuit Breakere este amuzanta involuntar, dar acestea sunt eficiente.

Ca veni vorba de animatie, aparent celor de la EA le place soarele. Asa de mult incat 90% din timp cursele sunt la rasarit sau la apus, strazile vor fi umede (desi nu ploua niciodata) pentru a reflecta soarele, cladirile sunt reflectorizante, si nimic nu creeaza umbra. Astfel, deseori ti-ai dori un parbriz negru sau ochelari de soare cat timp joci. Pe langa asta, pentru o nota de realism (sau dificultate?), vizibilitatea este mai tot timpul redusa, facand jucatorul sa se simta ca un miop incurabil. Probabil pentru un usor simt de roleplay, jucatorul se va simti sub influenta drogurilor cand va vedea norii in reluare.

Din fericire, drumurile largi si GPS-ul salveaza situatia. Rareori iti poti darama masina, si chiar daca te lovesti de un perete (fie el din beton sau din masini de politie) ea va ricosa ca prin magie inapoi pe drum, fara a pierde prea mult din viteza. Cat despre GPS…este necesar. De fapt, in unele misiuni speciale nu te poti uita deloc la drum, fiindca pentru a profita de open world trebuie sa o iei pe drumuri imbarligate si nenaturale, fara a avea timp la dispozitie pentru greseli. Din cauza vizibilitatii reduse, majoritatea drumurilor nu pot fi vazute la timp, si uneori chiar si stiind ca pe GPS apare un drum alternativ e greu de crezut ca el chiar exista. Un lucru ciudat la GPS (care, in mod normal, ar trebui sa arate cel mai scurt drum posibil pe o ruta legala) este ca prefera mersul pe contrasens, si deseori refuza sa recalculeze ruta, masina trebuind sa fie intoarsa pe drumul cel bun in loc sa continue pe drumul pe care jucatorul a apucat-o deja. Totusi, desi GPS-ul este util si intre misiuni, jucatorul putand alege cursele in functie de locatia lor pe harta, el nu arata si traficul.

Si in Tri-City trafic e destul. Desi exista si curse in care acesta este extrem de redus, ce ar fi un oras fara masini care ocupa toate cele 4 benzi mergand incet portiera-la-portiera in fata ta cand tu ai 150 la ora? Uneori, pentru a evita ciocnirea cu jucatorul, celelate masini se ciocnesc singure, iar indiferent de modul sau locul ciocnirii, ele sunt programate sa o ia in directia jucatorului. Astfel, in cursele 1-on-1 se pierde des din cauza ca oponentul loveste masinile din trafic fara efect asupra sa, dar ele devin obstacole pentru jucator.

Scurtaturile sunt rare si destul de vizibile, deseori parand singura optiune, pentru ca abia apoi sa iti dai seama ca drumul oficial era altul. Totusi, nu e o problema pentru jucator daca nu are scurtaturi in timpul curselor, din moment ce cu usurinta se pot intrece masinile cu zeci de secunde. Majoritatea curselor vor fi petrecute de unul singur pe traseu, masinile calculatorului fiind prea in urma pentru a aparea pe GPS. Daca ele vor ajunge totusi din urma masina jucatorului, nu isi vor pierde timpul incercand sa il intreaca, ci fiind agresive si lovindu-i masina de cel mai apropiat perete. Rareori se vor concentra pe propria lor cursa, acest lucru facand competitia sa fie intre destul de plictisitoare si absurd de plictisitoare.

Astfel decurg cam primele cateva zeci de jocuri, in care daca ai dominat cursele ar trebui sa fii deja de nivel 10+. Atunci cursele grele, care pana in acel moment erau doar ocazionale si complet neasteptate, devin la ordinea zilei, mai ales cand vine vorba de politie (calculatorul inca nu se prinde ca intr-o cursa se intrece adversarul, nu doar se loveste ). In loc sa trebuiasca sa evadezi si sa distrugi chestii, ti se adauga o limita de timp, eventual si o limita la cat de rau poti lovi masina (furata, evident). Desi combinatia apare prima data la inceputul jocului, devine provocatoare, cu atat mai mult cu cat politia va fi pretutindeni si singurul mod de a scapa este sa stai undeva pana se termina cronometrul politiei. Apoi, vei fi liber sa treci pe langa cate patrule vrei, ei vor fi uitat de tine. Din pacate, suprapus cu un cronometru al cursei deseori absurd, nu este mereu o optiune sa stai pe loc.

De fapt, cam toata lumea uita totul foarte usor. Tu furi masini, te joci cu politia, te joci cu afacerile, te joci cu bandele, dar nimeni nu se prinde. Faci ravagii prin oras, fara sa ai vreodata un stealth mission, dar nimeni nu te gaseste sau te suspecteaza vreodata. Cursele sunt in timpul zilei, furtul la fel. Subtilitate zero. Realismul ajunge pe minus, dar e un pret mic platit pentru amuzament.

Aici este inca un factor care intriga, si anume de ce numai uneori iti poti avaria (sau distruge) masina, alteori este intacta oricat de mult ar fi lovita. In cea mai mare parte a jocului masina iti este brusc reparata, dar in unele momente iti dai seama ca nu te mai poti lovi de pereti ca sa iei curba mai bine. Plus ca in general de barajele politiei se scapa usor trecand prin ele (si distrugand cateva masini de politie), dar in timpul misiunilor de genul Escape trebuie sa fii atent sa treci pe langa, pentru a nu fi incetinit. Caci, fireste, intotdeauna masinile de politie lasa cativa metri liberi pe o parte a drumului pentru a usura trecerea. Dar atentie, uneori acest spatiu liber este lasat intentionat si ascunde o surpriza. Temutii tepi ce iti sparg cauciucurile, lucru ce duce in majoritatea cazurilor la capturarea ta de catre politie.

Pentru a sti cand trebuie sa te feresti de barajele politiei, cand creste numarul masinilor ce te urmaresc si in ce zone te cauta, poti asculta radioul politiei. Am avut o surpriza placuta cand am inceput sa aud comentarii despre mine, cum ar fi „daca la volan e cine cred eu ca e, nu o sa se opreasca”. Simplu, dar de efect. De altfel, poate explica si faptul ca in loc sa ma urmareasca politia rutiera, brusc am 20 de masini de la FBI dupa mine (desi eu SUNT un agent FBI). In rest, soundtrackul este destul de banal, nicio melodie iesind in evidenta, in afara de cateva care m-au lasat masca, facandu-ma sa ma intreb cine naiba pune o melodie reggaeton cand conduce. Antagonic, efectele au fost foarte bine facute, fiecare motor avand un sunet propriu, cu un efect realist si placut. Desi la lovituri sunetele erau mult mai puternice decat impactul resimtit asupra masinii, efectul era pozitiv si ma facea sa ma simt intr-adevar in pericol. Surprinzator, uitandu-ma pe lista de melodii am vazut cateva trupe care-mi plac, cum ar fi Mindless Self Indulgence si Nine Inch Nails. Eu nu tin minte sa le fi auzit, iar ele nu erau anuntate nicaieri pe ecran (decat in garaj).

<!– PAGE –>

Aici apare problema principala la NFS Undercover: nu e deloc user-friendly. Nu poti alege nivelul de dificultate de la inceput, plictisind jucatorii inraiti ore intregi cu lucruri simple, pentru ca apoi sa faca totul greu, daca nu imposibil, pentru incepatori. Nu ai nicaieri instructiuni. Nu intelegi exact cine esti si ce faci. GPS Map-ul trebuie descoperit singur, desi este important. Primesti instructiuni, dar nu si misiunea atasata (aici ai nevoie de GPS Map). Nu intelegi de ce trebuie sa tot distrugi chestii. Nu stii cine e gagica aia careia ii tot vezi decolteul intre misiuni. Nu stii ce-i cu amenzile alea rosii pe ecran. Nu stii ce e dunga rosie care la prima vedere pare a fi cat de ars e motorul. Nu stii de ce e o masina mai importanta decat alta doar daca te pricepi deja la masini (si intre noi fie vorba, nu toti fac diferenta). Si mai ales, nu ai de unde sa stii ca daca nu domini cursele in loc sa le castigi pur si simplu vei avea mari probleme mai tarziu. Nici sa ti se dea totul mura-n gura, cu zeci de tutoriale si sfaturi inutile in cele mai nepotrivite momente nu este o solutie, dar aici jucatorul este lasat sa descopere aproape totul de unul singur. Si uneori o face prea tarziu, nu mai are cum sa recupereze, si totul devine frustrant.

Apropo de dominat, inca un feature inspirat de RPGuri (pe langa open world) este cresterea in nivel. La fiecare joc dominat (si cred ca si la unele misiuni castigate. Nu ti se explica clar) primesti puncte puse aleator in diverse domenii (roti, accelerare, frane, etc.), si la un moment dat iti creste nivelul de Wheelman. In functie de acesta ai acces la diferite nivele (Street, Race si Pro) si masini. Astfel, degeaba ai bani daca n-ai abilitatea de a conduce masina (destul de logic, nu?  ). Atentie la cum jucati, si chiar daca ati castigat o cursa, jucati-o din nou daca nu e dominata. Va conta mai tarziu.

Masinile sunt variate, dar, din cauza ca la fiecare masina noua trebuie reinstalate kituri avansate, iar cele vechi fie nu pot fi vandute, fie sunt vandute la pret minimal, rezultatul este ca nu veti schimba kiturile foarte des. Vizualul poate fi modificat oricand, dar nu am vazut sa aiba vreun efect asupra jocului. Astfel s-a pierdut impresia ca NFS ar fi un joc de colorat masini, atentia fiind dedicata aproape in intregime condusului (si decolteului tipei). Asta nu inseamna ca nu ai de unde alege, cele 55 de masini gasite pe piata putand fi personalizate dupa plac.
Un lucru bun este faptul ca nu esti conditionat deloc de cat timp petreci in garaj facand tuning la masina. In functie de stilul fiecaruia, se poate petrece foarte mult sau deloc.
   
Cit despre multiplayer, nu e foarte mult de zis. Cursele sunt mult mai distractive cand chiar ai cu cine sa te intreci. De asemenea, ofera sansa de a te juca `De-a hotii si vardistii` (Cops and Robbers) cu prietenii.

Per total, NFS Undercover nu este un joc prost. La o adica, nu se joaca NFS pentru poveste, iar scenele dintre curse or fi plictisitoare si enervante, dar macar nu tin mult.
Undercover este un joc cu parti bune care reusesc sa iasa in evidenta in ciuda celor rele. Realismul nu prea exista, dar ar vrea cineva sa conduca regulamentar in NFS?
Peisajele sunt destul de placute, si cred ca as ignora muzica, multumita efectelor reusite ce fac masina sa para ca vajaie pe drum. A fost un joc placut, dar s-a simtit nehotararea producatorilor, care par a trece printr-o criza de imaginatie. As zice ca merita jucat, dar nu luat prea in serios.

Cerinte minime:

Procesor: Pentium 4 (sau echivalent) care ruleaza la 2.8GHz sau mai mult (3.0GHz daca ruleaza sub Windows Vista)
Video: Geforce 6500, Radeon 9500 sau mai buna, compatibila cu DirectX, cu Pixel shader 2.0 sau mai mult
Memorie: 1GB RAM
HDD:  2.0 GB
Sistem operare: Windows XP sau VISTA cu cel mai recent service pack instalat